Cand am aterizat la Calgary am avut senzatia, cum plastic spune o prietena, "ca am coborat din tern si nu vad gara". Nu vedeam orasul. Mintea mea de bucurestean nu intelegea (si nici acum nu s-a obisnuit cu ideea) cum un oras cu un milion de locuitori poate avea un centru cu cladiri inalte (si nici alea multe) si in rest doar hectare de case. Alte chestie greu de inteles, de data asta fizic, este ca te afli la peste 1100 de metri altitudine dar nu esti la munte.
In primele zile am avut ceva rau de inaltime. Actele le-a rezolvat intr-o zi - toata lumea zambea si, desi erau cozi si functionarii pareau foarte lenti, cumva treaba mergea ca unsa. (Despre ce si unde in Calgary in episodul urmator).
Cu mult mai greu a fost sa gasim casa. Toata lumea ne spusese ca e greu, dar cand dai zeci de telefoane, iti raspunde robotul si iti spune ca nu au nimic liber in urmatoarele 2-5 luni - te cam apuca disperarea. In cele din urma am avut noroc cu o romanca de pe un forum local. In aceeasi seara aveam contractul.
Doar ca nu ne puteam muta pentru ca nu aveam masina. In Calgary daca nu ai masina esti legat de glie. Autobuzele nu merg peste tot si in multe locuri merg foarte rar (acolo unde stateam veneau la 45 de minute), trenul nu e prea extins si adesea nu ai in preajma un "chiosc" de unde sa cumperi macar o paine.
De lucru aici este - pe toate usile vezi ca se fac angajari si salariile sunt mari fata de ce am auzit in alte parti (>10-11 la supermarket). Daca esti pregatit sa "faci orice" poti lucra din a doua zi, cand ai SIN-ul. Eu mi-am gasit de lucru in domeniul meu (programare) in circa 5 saptamani. Andrei, a a carui meserie cere vorba mai multa si mai buna, nu s-a lipit inca.
Fii-mea merge la scoala catolica, in clasa I, si in 3 luni a devenit destul de coerenta in engleza. Ba chiar a dat in sindromul fotbalistic si mai intreaba din cand in cand "cum se zice in romana...". Juniorul merge la gradinita si uita limba romana fara sa puna altceva in loc, asa ca a revenit la stadiul de balmajeala. De scoala sunt foarte multumita, in schimb gradinitele de aici lasa mult de dorit si la curatenie si la mancare si mai ales la educatie care este minunata dar lipseste cu desavarsire.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu