La Calgary am ajuns dupa o indelunga analiza exagerat de stiintifica (pe care am pus-o partial aici, dupa ce am stat o buna bucata de vreme si ne-am intrebat unul pe altul unde sa mergem. Eu invatatsem franceza prima data pentru interviu si intrasem in panica la gandul ca voi merge intr-un loc unde m-ar fii asteptat o adaptare lunga si anevoioasa (asa e, stau prost cu rabadarea). Deci sustineam Toronto, patria programatorilor si a multiculturalismului. Andrei tinea mortis sa mearga la Montreal, vorbea franceza mai bine ca engleza si i se parea o oprtunitate sa o ia ususrel la inceput. Ca sa o dam la pace am hotarat sa ne documentam din toate punctele de vedere si ne-am gandit sa punem si Calgary in ecuatie, mai curand pe post de "martor" decat ca pe o optiune serioasa. Dar ne-am trezit ca martorul, indiferent cat ne straduiam sa manarim datele ca sa iasa ca noi, iesea cel mai bine la punctaj. Cum intelegerea fusese sa alegem cu capul, am dat din cap si am luat bilete de avion pentru Calgary.
Ironia face ca inainte sa plecam eu sa primesc un email de la o firma din Montreal care ma chema la un interviu (aveam deja Cv-urile puse pe workopolis multumita sfaturilor IT-istilor torontezi). Hotaram sa raman eu o saptamana la prietenii din Montreal si sa dau interviul si sa trimit gasca la Calgary. Daca iesea ceva ei se intorceau, daca nu, ma duceam eu mai departe. Doar ca zilele treceau si eu nu primeam confirmarea zilei si orei de interviu asa ca am ajuns in Montreal dar nu m-am mai oprit.
Desigur, cand am ajuns in Calgary am primit confirmarea interviului dar era deja prea tarziu. Ghinion de nesansa - ei mai cauta inca un om pentru postul respectiv, iar eu castig mai putini bani aici decat aveau ei de dat acolo.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu