Azi serbam iar victoria,
Si indoiala se ascunde in gand,
Azi serbam iar victoria,
Moralul e un strut cu capul in pamant.
Te intreb daca vezi vreo schimbare
Ma intreb daca simti vreo schimbare,
Va intreb daca e vreo schimbare,
La oamenii din jur...
Peste un an vom avea primii adulti care nu au trait in comunism.
vineri, 22 decembrie 2006
luni, 18 decembrie 2006
Balanta la 3 luni
Daca ma intrebati ce-am castigat venind aici, pot spune ca am scapat de picatura chinezeasca si suntem mult mai linistiti decat in tara.
Din punct de vedere financiar ai mai putine motive de a-ti face griji. Daca esti sarac primesti ceva bani in plus pentru copii, daca treci de un prag se preupune ca te descurci. Olecutica frustrant sa te gandesti ca daca ai castiga mai putin cu 10k pe an ai avea fix aceeasi bani in buzunar, dar prind foarte bine cand esti sub linie. In particular, dintr-un salariu de programator junior aici fac mult mai multe decat dintr-un salariu de programator senior acasa si acelasi lucru este valabil si pentru alte meserii.
Imi plac oamenii zambitori, politicosi si gata sa iti sara in ajutor si in acelasi timp ma plictiseste conservatorismul si lipsa lor de rafinament. Ai senzatia ca esti la tara in mijlocul marelui oras, cu bune si rele.
Imi place natura si soarele prezent mai tot timpul, imi place ca ai tot timpul ceva interesant de facut in oras sau in imprejurimi si imi place ca oamenii sunt dispusi sa o ia de la capat la orice varsta. Nu cred ca am vazut in viata mea atatia adulti invatand in metrou.
Nu-mi place transportul in comun, comercialismul, risipa si senzatia ca daca scade pretul petrolului se face coada la franghie si sapun.
Nu imi place ca in meseria mea nu prea poti fii mai mult de "programator de mentenanta", desi recunosc ca rolul asta are si el avantajele lui.
Nu stiu inca daca aici ne este locul, dar stiu pentru noi ca este un loc mai bun decat cel pe care l-am lasat.
Din punct de vedere financiar ai mai putine motive de a-ti face griji. Daca esti sarac primesti ceva bani in plus pentru copii, daca treci de un prag se preupune ca te descurci. Olecutica frustrant sa te gandesti ca daca ai castiga mai putin cu 10k pe an ai avea fix aceeasi bani in buzunar, dar prind foarte bine cand esti sub linie. In particular, dintr-un salariu de programator junior aici fac mult mai multe decat dintr-un salariu de programator senior acasa si acelasi lucru este valabil si pentru alte meserii.
Imi plac oamenii zambitori, politicosi si gata sa iti sara in ajutor si in acelasi timp ma plictiseste conservatorismul si lipsa lor de rafinament. Ai senzatia ca esti la tara in mijlocul marelui oras, cu bune si rele.
Imi place natura si soarele prezent mai tot timpul, imi place ca ai tot timpul ceva interesant de facut in oras sau in imprejurimi si imi place ca oamenii sunt dispusi sa o ia de la capat la orice varsta. Nu cred ca am vazut in viata mea atatia adulti invatand in metrou.
Nu-mi place transportul in comun, comercialismul, risipa si senzatia ca daca scade pretul petrolului se face coada la franghie si sapun.
Nu imi place ca in meseria mea nu prea poti fii mai mult de "programator de mentenanta", desi recunosc ca rolul asta are si el avantajele lui.
Nu stiu inca daca aici ne este locul, dar stiu pentru noi ca este un loc mai bun decat cel pe care l-am lasat.
Pamant!!
Cand am aterizat la Calgary am avut senzatia, cum plastic spune o prietena, "ca am coborat din tern si nu vad gara". Nu vedeam orasul. Mintea mea de bucurestean nu intelegea (si nici acum nu s-a obisnuit cu ideea) cum un oras cu un milion de locuitori poate avea un centru cu cladiri inalte (si nici alea multe) si in rest doar hectare de case. Alte chestie greu de inteles, de data asta fizic, este ca te afli la peste 1100 de metri altitudine dar nu esti la munte.
In primele zile am avut ceva rau de inaltime. Actele le-a rezolvat intr-o zi - toata lumea zambea si, desi erau cozi si functionarii pareau foarte lenti, cumva treaba mergea ca unsa. (Despre ce si unde in Calgary in episodul urmator).
Cu mult mai greu a fost sa gasim casa. Toata lumea ne spusese ca e greu, dar cand dai zeci de telefoane, iti raspunde robotul si iti spune ca nu au nimic liber in urmatoarele 2-5 luni - te cam apuca disperarea. In cele din urma am avut noroc cu o romanca de pe un forum local. In aceeasi seara aveam contractul.
Doar ca nu ne puteam muta pentru ca nu aveam masina. In Calgary daca nu ai masina esti legat de glie. Autobuzele nu merg peste tot si in multe locuri merg foarte rar (acolo unde stateam veneau la 45 de minute), trenul nu e prea extins si adesea nu ai in preajma un "chiosc" de unde sa cumperi macar o paine.
De lucru aici este - pe toate usile vezi ca se fac angajari si salariile sunt mari fata de ce am auzit in alte parti (>10-11 la supermarket). Daca esti pregatit sa "faci orice" poti lucra din a doua zi, cand ai SIN-ul. Eu mi-am gasit de lucru in domeniul meu (programare) in circa 5 saptamani. Andrei, a a carui meserie cere vorba mai multa si mai buna, nu s-a lipit inca.
Fii-mea merge la scoala catolica, in clasa I, si in 3 luni a devenit destul de coerenta in engleza. Ba chiar a dat in sindromul fotbalistic si mai intreaba din cand in cand "cum se zice in romana...". Juniorul merge la gradinita si uita limba romana fara sa puna altceva in loc, asa ca a revenit la stadiul de balmajeala. De scoala sunt foarte multumita, in schimb gradinitele de aici lasa mult de dorit si la curatenie si la mancare si mai ales la educatie care este minunata dar lipseste cu desavarsire.
In primele zile am avut ceva rau de inaltime. Actele le-a rezolvat intr-o zi - toata lumea zambea si, desi erau cozi si functionarii pareau foarte lenti, cumva treaba mergea ca unsa. (Despre ce si unde in Calgary in episodul urmator).
Cu mult mai greu a fost sa gasim casa. Toata lumea ne spusese ca e greu, dar cand dai zeci de telefoane, iti raspunde robotul si iti spune ca nu au nimic liber in urmatoarele 2-5 luni - te cam apuca disperarea. In cele din urma am avut noroc cu o romanca de pe un forum local. In aceeasi seara aveam contractul.
Doar ca nu ne puteam muta pentru ca nu aveam masina. In Calgary daca nu ai masina esti legat de glie. Autobuzele nu merg peste tot si in multe locuri merg foarte rar (acolo unde stateam veneau la 45 de minute), trenul nu e prea extins si adesea nu ai in preajma un "chiosc" de unde sa cumperi macar o paine.
De lucru aici este - pe toate usile vezi ca se fac angajari si salariile sunt mari fata de ce am auzit in alte parti (>10-11 la supermarket). Daca esti pregatit sa "faci orice" poti lucra din a doua zi, cand ai SIN-ul. Eu mi-am gasit de lucru in domeniul meu (programare) in circa 5 saptamani. Andrei, a a carui meserie cere vorba mai multa si mai buna, nu s-a lipit inca.
Fii-mea merge la scoala catolica, in clasa I, si in 3 luni a devenit destul de coerenta in engleza. Ba chiar a dat in sindromul fotbalistic si mai intreaba din cand in cand "cum se zice in romana...". Juniorul merge la gradinita si uita limba romana fara sa puna altceva in loc, asa ca a revenit la stadiul de balmajeala. De scoala sunt foarte multumita, in schimb gradinitele de aici lasa mult de dorit si la curatenie si la mancare si mai ales la educatie care este minunata dar lipseste cu desavarsire.
Spre Calgary
La Calgary am ajuns dupa o indelunga analiza exagerat de stiintifica (pe care am pus-o partial aici, dupa ce am stat o buna bucata de vreme si ne-am intrebat unul pe altul unde sa mergem. Eu invatatsem franceza prima data pentru interviu si intrasem in panica la gandul ca voi merge intr-un loc unde m-ar fii asteptat o adaptare lunga si anevoioasa (asa e, stau prost cu rabadarea). Deci sustineam Toronto, patria programatorilor si a multiculturalismului. Andrei tinea mortis sa mearga la Montreal, vorbea franceza mai bine ca engleza si i se parea o oprtunitate sa o ia ususrel la inceput. Ca sa o dam la pace am hotarat sa ne documentam din toate punctele de vedere si ne-am gandit sa punem si Calgary in ecuatie, mai curand pe post de "martor" decat ca pe o optiune serioasa. Dar ne-am trezit ca martorul, indiferent cat ne straduiam sa manarim datele ca sa iasa ca noi, iesea cel mai bine la punctaj. Cum intelegerea fusese sa alegem cu capul, am dat din cap si am luat bilete de avion pentru Calgary.
Ironia face ca inainte sa plecam eu sa primesc un email de la o firma din Montreal care ma chema la un interviu (aveam deja Cv-urile puse pe workopolis multumita sfaturilor IT-istilor torontezi). Hotaram sa raman eu o saptamana la prietenii din Montreal si sa dau interviul si sa trimit gasca la Calgary. Daca iesea ceva ei se intorceau, daca nu, ma duceam eu mai departe. Doar ca zilele treceau si eu nu primeam confirmarea zilei si orei de interviu asa ca am ajuns in Montreal dar nu m-am mai oprit.
Desigur, cand am ajuns in Calgary am primit confirmarea interviului dar era deja prea tarziu. Ghinion de nesansa - ei mai cauta inca un om pentru postul respectiv, iar eu castig mai putini bani aici decat aveau ei de dat acolo.
Ironia face ca inainte sa plecam eu sa primesc un email de la o firma din Montreal care ma chema la un interviu (aveam deja Cv-urile puse pe workopolis multumita sfaturilor IT-istilor torontezi). Hotaram sa raman eu o saptamana la prietenii din Montreal si sa dau interviul si sa trimit gasca la Calgary. Daca iesea ceva ei se intorceau, daca nu, ma duceam eu mai departe. Doar ca zilele treceau si eu nu primeam confirmarea zilei si orei de interviu asa ca am ajuns in Montreal dar nu m-am mai oprit.
Desigur, cand am ajuns in Calgary am primit confirmarea interviului dar era deja prea tarziu. Ghinion de nesansa - ei mai cauta inca un om pentru postul respectiv, iar eu castig mai putini bani aici decat aveau ei de dat acolo.
De ce?
Toata lumea ne intreba inainte sa plecam de ce plecam. Cand sa zic ca gata, am trecut oceanul si am scapat de datul din umeri, iata ca aici toata lumea ne intreaba, ati ghicit, de ce am venit. Si noi dam din nou din umeri si ne intrebam cum sa punem in in cuvinte toata lista de motive mici si mari care ne-a adus aici.
Suna cam aiurea: familie frumoasa si desteapta, cu casa, masina, slujbe bune si copii asemenea? Culmea este ca si asta este un motiv - i se spunea si criza de 35 de ani - ai tot ce iti trebuie ca sa te simti multumit si amu ce faci? Astepti pensia? Iti iei o amanta? Te apuci de afaceri? Iti iei campii?
Pe langa acest motiv futil si o predispozitie genetica ce ne-a alergat toti stramosii cunoscuti de colo-colo, ca fugariti de iele, mai e si vanzatoarea din colt. Aia care parca a mancat agurida si se rasteste la tine de cum apari in magazin. si vecinul ala dragut care fumeaza in lift si te injura de mama daca zici ceva. Si fra'su manelistu' care ma trezeste sambata dimineata cu muzicile sale incantatoare. Plus soferii bucuresteni. Si pe langa toate aceste picaturi chinezesti care ne sapa de ani in creier mai este si faptul ca nu vrem sa ne crestem copiii intr-o tara a spagii, minciunii, furtului si agresivitatii gratuite.
Suna cam aiurea: familie frumoasa si desteapta, cu casa, masina, slujbe bune si copii asemenea? Culmea este ca si asta este un motiv - i se spunea si criza de 35 de ani - ai tot ce iti trebuie ca sa te simti multumit si amu ce faci? Astepti pensia? Iti iei o amanta? Te apuci de afaceri? Iti iei campii?
Pe langa acest motiv futil si o predispozitie genetica ce ne-a alergat toti stramosii cunoscuti de colo-colo, ca fugariti de iele, mai e si vanzatoarea din colt. Aia care parca a mancat agurida si se rasteste la tine de cum apari in magazin. si vecinul ala dragut care fumeaza in lift si te injura de mama daca zici ceva. Si fra'su manelistu' care ma trezeste sambata dimineata cu muzicile sale incantatoare. Plus soferii bucuresteni. Si pe langa toate aceste picaturi chinezesti care ne sapa de ani in creier mai este si faptul ca nu vrem sa ne crestem copiii intr-o tara a spagii, minciunii, furtului si agresivitatii gratuite.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
