Am timp!
Duminica am gatit 3 feluri de mancare plus salata si prajitura, am mers la karate si am dormit de pranz si tot mi-a mai ramas timp de niste scrabble si un film.
Ma uit in oglinda si ma intreb daca m-au schimbat la vama cu o versiune imbunatatita cu doua procesoare si patru maini.
Ani de zile am gafait intre douazeci de treburi, mi-am luat micul dejun in timp ce citeam ziarele, imbracam copiii, vorbeam la telefon si ma incheiam la sireturi.
Nu inteleg exact de unde vine timpul asta - lucrez 8 ore mai petrec una si jumatate pe drumuri si cu toate astea mai ramane ceva. O parte vine de la sculatul mai devreme (culmea e ca acum un an aveam un contract la o institutie a statului roman si mi se parea monstruos sa ma scol la ora la care acum zburd) si de la faptul ca am plasat in mod comod nebunia matinala in curtea vecinului de camera (plec inainte sa se scoale copiii), o alta de la lipsa televizorului si a diferitelor delicii ale vietii de bloc, dar cea mai mare parte vine de la linistea pe care am gasit-o aici.
Nu e propriu zis vorba de timp, ci de disponibilitate. Sa fac un cozonac nu mi se mai pare o misiune imposibila, asa ca pur si simplu il fac si atunci timpul petrecut cu el nu mai este timp pierdut.
Probabil ca peste vreun an o sa imi pierd din nou din entuziasm, dar acum pot sa ma bucur de timpul regasit.
marți, 23 ianuarie 2007
luni, 8 ianuarie 2007
Back to School Blues
Mi-aduc aminte ca intotdeuna cand se termina vacanta de iarna imi venea sa ma ascund sub pat. Cu vancanta de vara era OK, era destul de lunga incat sa-mi fie dor de colegi, sa ma apuce plictiseala de stat acasa...
Dar iarna nu aveam nici un chef sa ma intorc la sculatul pe intuneric, clasa cu neoane, orele prea lungi cu pauze prea scurte pentru ca pana reuseai sa-ti pui toate hainele pe tine sa iesi afara se suna de intrare, sala de sport cu miros de praf si transpiratie si vesnicele guturaiuri. Doar gandul la povestile depsre "ce ne-a adus mosul" mai imi ridicau moralul, dar si asta dura putin.
Acum am dat de "back to school blues" in varianta parintilor - eu trebuie sa fac pachetele in fiecare zi iar Andrei se scoala cu un sfert de ora mai devreme - sfertul ala de ora de dimineata care face diferenta dintre o zi plina de energie si una cu ochii rosii si ingustati de la atata cascat.
Bleah, iar incepe scoala.
Dar iarna nu aveam nici un chef sa ma intorc la sculatul pe intuneric, clasa cu neoane, orele prea lungi cu pauze prea scurte pentru ca pana reuseai sa-ti pui toate hainele pe tine sa iesi afara se suna de intrare, sala de sport cu miros de praf si transpiratie si vesnicele guturaiuri. Doar gandul la povestile depsre "ce ne-a adus mosul" mai imi ridicau moralul, dar si asta dura putin.
Acum am dat de "back to school blues" in varianta parintilor - eu trebuie sa fac pachetele in fiecare zi iar Andrei se scoala cu un sfert de ora mai devreme - sfertul ala de ora de dimineata care face diferenta dintre o zi plina de energie si una cu ochii rosii si ingustati de la atata cascat.
Bleah, iar incepe scoala.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
