In '90 incepusem sa ma gandesc la facultate. Eram convinsa ca mi s-ar potrivi psihologia, suna bine, era noua pe piata si, ziceam eu, oricum dintotdeauna privisem oamenii prin sticla acvariului.
Intr-o zi, insa, am dat nas in nas cu neasteptatul. In cazul de fata neasteptatul a luat forma unui australian urat (aducea cu O'Shea del pe Animal Planet) atasat unui rucsac mare si jegos.
De trei ani era pe drumuri cu rucsacul in spate - vizita lumea - iar in vara respectiva vizita Europa de Est, proaspat deschisa.
Uau, ce putea fii mai frumos pentru unul care abia incepuse sa se iteasca de dupa cortina de fier?! (Pe vremea aceea credeam cu totii ca Europa tocmai se pregateste sa ne deschida usa larg - nu s-a deschis inca din pricina unor chichite birocratice, dar vine uite acusi.)
Booon, dar cum putea totusi un australian oarecare sa se plimbe langa prin Europa 3 ani de zile. Pana si eu puteam pricepe ca iti trebuie ceva bani pentru asta. Raspunsul a venit simplu - pai sunt programator si lucrez pe post de consultant cand se termina banii - daca sunt econom dintr-un contract de 6 luni, ma plimb un an.
Uau din nou, trai neneaca. Asta ma fac. Nu ca stiam ce e ala un programator si vazusem doar o data un HC (pentru pustime asta era un computer dinainte de vremea PC-urilor) dar nu era pornit.
Cu toate astea cele 5 minute cu australianul calator mi-au schimbat viata. Nu numai ca am ajuns programator dar nu imi pot imagina ceva care sa mi se potriveasca mai bine. Si intre timp am mai influentat si eu cativa oameni asa ca acum au aparut o gramada de programatori doar pentru ca un australian a vazut lumea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu